Author: Bosti

JURNAL DE BORD: PIATRA CRAIULUI (IV)

Expeditia din Muntii Rila (Bulgaria), pe Varful Musala la 2925m a fost fantastica, iar dupa ce am ajuns acasa, aveam sufletul nesatul, asa ca in urmatoarea zi, lunea, m-am si inscris la aplicatia celor de la Christian Adventure in Masivul Piatra Craiului, doar doar sa mai petrec niste timp pe munte, cu niste oameni de care m-am convins ca fac ceea ce fac cu pasiune. Cat despre Musala, pur si simplu nu vine dorinta sau vointa de a scrie, cred ca prefer sa pastrez totul ca o amintire frumoasa, doar pentru mine, asa ca nu promit nimic in ceea...

Read More

Vlad Tănase – ultramaratonist

Așa s-a făcut că am intrat cu amicul meu, Mihnea, pe ușa Hotelului Capitol din București, unde aveau să aibă loc niște prelegeri ale unor sportivi de renume: Roderick Riddle, Vlad Tănase, Radu Păltineanu și Tiberiu Ușeriu. Nu voi nega că cel din urmă m-a atras foarte tare la acest seminar și că nu aveam nici o idee despre ceilalți trei, dar eram dornic să cunosc. Au fost câteva minute moarte până să înceapă prelegerea lui Vlad, în care tot ce-mi doream era să îl aud pe Tibi vorbind. Dar că să fiu sincer, habar nu am ce mai puteam să aud nou, eu deja urmărindu-i toate aparițiile în online, radio și TV, citindu-i cartea și deja știind în linii mari povestea lui. Acum, chiar mă bucur că am întârziat (și am pierdut prelegerea lui Tibi), pentru că așa am acordat toată atenția mea altor două prelegeri: una, a lui Vlad Tănase, care m-a impresionat prin simplitatea și realitatea cu care m-a lovit și care a binevoit să îmi răspundă la întrebările ce le vei vedea mai jos și cea a lui Radu Păltineanu, care a fost un boom de inspirație. Despre Vlad, ce aș putea spune, decât că a început să alerge dintr-o joacă, că acum jonglează cu trei cifre, că după prima lui cursa a băgat o shaorma și o bere la Dristor Kebap și că a vorbit despre ceea ce face cu o emoție care a reușit să mă sensibilizeze, să mă inspire, să îmi amintească că sunt pe calea cea bună, că și eu pot și că ar trebui să vreau mai mult....

Read More

Hatay, Turcia

Deasupra Turciei, 20.10.2018 10.668m / -56°C Am o priveliste asupra unei mari de nori cirrus si cumulus, parca desprinsa din filme. Cele doua motoare turbofan CFM56, ce propulseaza Boeing-ul 737-800 cu o forta de pana la 150kN sunt mult mai silentioase decat elicele avionului ATR42-500 cu care am zburat pana in Istanbul.  Mai avem 200km pana la aterizarea in regiunea Hatay, iar soarele incepe sa scada in intensitate; ei bine, intunericul asiatic se asterne usurel, deasupra plafonului de nori de la 10.100m. Nuanta norilor s-a schimbat in numai cateva minute de la un galbui-roscat la un albastru marin bolnavicios, o...

Read More

Domnul Apollo

– Tinere, stai! Ce cari in rucsac? Il analizez fugitiv pe interlocutorul anonim de pe strada. Era un domn pedant, cu niste pantofi negrii din piele, lustruiti, care se asortau perfect cu tinuta sa relativ simpla: un costum nisipiu, croit minutios, probabil la comanda, din cate a bagat de seama ochiul meu neformat, caruia ii era asortata o cravata rosie, ce nu sarea in evidenta. Domnul se sprijinea intr-un baston din lemn cu o poveste buna, cel mai probabil facut manual, lucrat de niste maini dibace. Nu am reusit sa trec totusi peste doua aspecte: basca de un verde copacesc,...

Read More

Primul meu contact cu yoga

Initial m-am enervat ca am aruncat coaja de banana pe langa cosul de gunoi. Pierdeam timp, timp important. In fine, ma intorc cativa pasi, iau coaja de jos si o las, de data aceasta cu mai multa atentie, in cosul metalic de culoare caramizie de pe culoarul dintre statiile de metrou Dristor 2 si Dristor 1.  Ma intorc la ale mele si incep sa fug la auzul cuvintelor “atentie, se inchid usile”. Putin frustrant, dar da, am pierdut metroul la secunda. Langa mine mai observ alti indivizi impacientati ca si-au pierdut cheia spre o zi productiva. Urc in urmatorul...

Read More