Initial m-am enervat ca am aruncat coaja de banana pe langa cosul de gunoi. Pierdeam timp, timp important. In fine, ma intorc cativa pasi, iau coaja de jos si o las, de data aceasta cu mai multa atentie, in cosul metalic de culoare caramizie de pe culoarul dintre statiile de metrou Dristor 2 si Dristor 1.  Ma intorc la ale mele si incep sa fug la auzul cuvintelor “atentie, se inchid usile”. Putin frustrant, dar da, am pierdut metroul la secunda. Langa mine mai observ alti indivizi impacientati ca si-au pierdut cheia spre o zi productiva. Urc in urmatorul metrou, ma inghesui acolo; ma irita spatiul mic in care suntem ingramaditi, iar cand ajung la destinatie, o zbughesc spre iesire si imi vad de ale mele. Nu am intarziat niciunde, dar pe semne ca mi-am complicat existenta. Si cand iti incepi ziua asa, oricat ai tinde sa faci lucrurile bine, pleci cu un mic minus din start. Iti dai seama ca dupa cateva zile de gradina zoologica simt nevoia de a ma intoarce intr-un mediu mai confortabil.

Am mai auzit despre yoga. Presupune exercitii fizice bazate pe echilibru, dexteritate si respiratie. Din ce am vazut pe internet, multi oameni se plaseaza intr-o postura interesanta, isi fac o fotografie pe care o distribuie mai departe, iar tu te gandesti: “Wow, ce contorsionist, oare cum face?”. Personal, mi-am exersat capacitatile respiratorii si tehnicile prin alergat, iar acolo am inceput sa am o oarecare idee despre cum se respira corect. Evident, ca sa pot spune ca stiu sa respir, ar trebui sa practic ani in sir, dar inca lucrez la asta. Cat despre ceea ce stiam eu ca e yoga, am cautat posturi pe internet, am citit cate ceva prin carti si am incercat sa pun in practica acasa: ceva complet patetic. A iesit un fel de sesiune de stretching, cu putin cardio, poate si exercitii pentru musculatura, intr-o tocanita olteneasca, care nu putea fi numita nici macar tentativa de yoga. Totusi, prosteala asta m-a facut sa cercetez mai mult. Asa am inceput sa citesc beletristica despre cultura japoneza, am inceput sa caut filozofiile orientale si sa inteleg credintele asiatice. Nu am considerat niciodata ca as fi religios, dar ma simt foarte spiritual cu mine insumi.

Intr-o seara de luni, undeva prin septembrie, am decis sa merg la o clasa de yoga, pentru o sedinta in grup. Am fost relativ fascinat. In orele de dupa sesiunea de yoga am cautat sa imi explic ceea ce am simtit, am incercat sa-mi astern undeva gandurile, dar nu reuseam sa ma exprim. Ulterior am invatat ca aceste posturi pe care le practicam se numesc asane, iar ele reprezinta un strop de apa din Oceanul Yoga.

In timpul primei mele practici yoga adevarate, m-am simtit foarte deconectat de la realitate. Antrenoarea mea, Roxana, explica si transmite senzatii intr-o maniera ce te deconecteaza de la orice problema convingandu-te sa uiti de tot si sa traiesti clipa. Poate asta cautam de fapt. Mi-am ambalat fiecare muschi la maximum; simteam cum corpul meu este un ansamblu omogen, ce doreste sa se extinda, cum membrele imi sunt niste bare rigidizate, ce doresc sa se dilate, iar mintea cum reusea sa se relaxeze in tot acest timp, creeand o stare de bine.

Trebuie sa recunosc ca in prima parte a sedintei am vrut sa dau tot ce am mai bun, pentru a ma face remarcat. Am ales sa evit calea usoara si sa atac fiecare postura in cea mai complexa forma a sa, chiar daca sunt un incepator: am tras de mine si m-am intins mai mult decat as fi crezut ca pot, toate astea pana intr-un punct cand am realizat ca nu am nimic de demonstrat. Ca sa o dau pe-a dreapta, am pierdut numaratoarea cazaturilor. La fiecare postura de balans in care ma angajam, ori ma dezechilibram, ori nu stateam corect, ori aproape muscam din lemnul pardoselii doar ca sa ma integrez si sa nu par rookie. Pai ce, alerg semimaratoane si nu pot sta in echilibru intr-o mana si un picior?  Mi-am dat seama ca nimeni si nimic din jurul meu nu ar trebui sa interfereze cu ceea ce fac eu acolo, ca nu ar trebui sa ascult ego-ul si ca agentii externi nu-si au locul in astfel de contexte. Acum constat cum uneori ceri mai mult de la tine, unu la mana, pentru a-ti depasii limitele si doi la mana, pentru a le demonstra altora ca esti apt sau poate chiar mai bun ca ei. Total gresit, cel putin in perceptia mea, de acum.

Ironic, nu prea sunt afectat de opiniile oamenilor din jur si nu prea le dau ascultare, dar contrar instictelor mele, faceam asta. Tin minte clipa cand am decis sa nu imi mai pese cat de ridicol arat, de cum ma vad ceilalti sau cum sunt perceput: am inchis ochii, am inspirat adanc si m-am concentrat la modul in care respir, la aerul care intra in mine, la sangele oxigenat, la organele care iau contact cu lumea exterioara prin acest mod, la modul in care imi lucreaza fiecare muschi, la fiecare os din corp, la felul in care creierul se simte mai usor, la talpile ce atingeau salteluta, la simpla mea existenta in acea camera, iar apoi… am expirat; iar procedeul a fost repetat sistematic, in timpul fiecarei asane.

Rezultatul final mi s-a parut fabulos. Continui sa definesc aceasta procedura ca o experienta revigoranta, intima si personala: un fel de meditatie activa, in care esti tu cu tine. Am ramas placut surprins cand am constatat urmatoarea zi faptul ca m-am ales cu o febra musculara. In perceptia mea era imposibil sa te alegi cu o febra musculara, stand pe loc, doar balansandu-te stanga-dreapta, fata-spate, sus-jos, intr-un picior sau pe spate. Fiecare febra musculara ma face sa ma simt bine: imi confera placerea fizica a muschiului, dar si satisfactia ca am lucrat la dezvoltarea lor si ca i-am pus la treaba mai mult decat cu o zi inainte.

Nu am mai ajuns la alta clasa de yoga pana in momentul prezent, cand scriu acest articol, dar am luat parte la un retreat de yoga, despre care voi scrie curand.

Consider in continuare ca nu exista un stil de viata ideal sau o reteta pentru a trai bine. Tocmai din aceasta cauza caut sa cunosc cat mai multe mentalitati, si cat mai diverse, pentru a-mi scrie propria reteta, potrivita nevoilor si dorintelor mele. Te indemn si pe tine sa faci asta, sa descoperi o pasiune noua, sa faci din ea un stil de viata si sa traiesti mai bine prin faptele tale.

S.B.

 

Featured image: printawallpaper.com