Cred ca cel mai cinstit ar fi sa povestesc rapid cum am ajuns eu in tabara asta. Ei bine, s-a intamplat prin vara lui 2015, atunci cand clubul meu de voluntariat, IMPACT, a fost selectat sa mearga in aceasta tabara. Eram toti energici si cu chef de plimbare, dar rapid, de la 20 de doritori, am ramas decat 5 oameni care am mai mers. Oameni de baza zic eu (oricum am gasit altii pe acolo). Dupa ce s-au lasat cam toti, am fost usor reticent daca sa mai merg sau nu, dar fara sa inteleg atunci, am luat o decizie banala care mi-a schimbat viata. Ala am fost, m-am pus pe autocar, cu destinatia Straja, Hunedoara, acolo unde are loc tabara. Restul e poveste.

La trei ani mai tarziu, setea de aventura si dezvoltare m-a patruns pana la os, asa ca am ales sa devin lider in aceasta tabara. Daca ma pui sa iti sintetizez motivele pentru a incerca aceasta experienta, o sa iti pun tare si raspicat, fara nici o retinere, ca Tabara VIATA iti schimba VIATA! Nu conteaza ca esti lider, participant sau insotitor, eu ma pun acum in cap daca tu mergi in acest loc si nu pleci schimbat.

Fara sa prezint prea multe dedesubturi, uite motivele pentru care eu voi continua sa merg in tabara asta pana imi putrezesc oscioarele:

  1. Nu e o tabara obisnuita. Eu sunt tacanit, am o latura predispusa la a face prostii si nici nu ma gandesc sa scap de aptitudinea asta, cel putin in viitorul apropiat. Locul asta te lasa sa te desfasori la maxim, e ca un parc de distractii cu oportunitati nelimitate: daca astazi vrei sa pleci pe munte, go ahead, daca te apuca pe tine sa faci incantatii si vrei sa urli, go ahead, daca ti se ia de viata si vrei sa cauti alinare in bratele unui urs, go ahead, daca vrei sa inveti cel putin 5 limbi straine (printre care turca, spaniola, chineza, engleza si afrikaans – cu mentiunea ca difera de la an la an), adelante amigo, daca vrei sa inveti sa canti (pana si eu am reusit – CRED?), go ahead, daca vrei sa faci inot sincron in Bazinul Olimpic Straja, go ahead, si cate si mai cate, dar ma dor degetele sa le scriu pe toate.
  2. “Omul sfinteste locul.” Nu pot garanta, dar mai mult ca sigur am avut de facut un eseu la scoala pe tema asta si cred ca acum era momentul potrivit pentru o asemenea lucrare. Nu credeam vreodata ca o sa intalnesc atatia oameni, atat de diversi, din medii atat de vaste si cu orientari atat de variate, cu care sa ma omogenizez atat de eficace si rapid. Pur si simplu am ramas surprins sa aflu ca asemenea oameni exista. Nu voi dezvolta subiectul, dar le multumesc sincer si ma inclin in onoarea lor.
  3. Coboram spre cabana dupa o zi lunga, am tras adanc aer in piept, am privit in fata si am spus “nu m-as mai satura de locul asta, apoi am luat o pauza, m-am lasat pe spate in campul de afine si m-am gandit cat de frumoasa e viata. E genul ala de moment, tipic pentru o dupa amiaza de vara la munte, cand soarele e bland, vantul te mangaie, afinele de saruta, albinele te saluta, firele de iarba si pamantul devin parte din tine, cerul e mai frumos ca niciodata, iar efectul final e un lung suspin satisfacator, care iti confirma ca faci o treaba excelenta, ca esti un om bun, iar Universul si tu stiti asta.
  4. Live well. Stilul asta de viata, activ de la 06:30 pana la 23:00, te tine in priza si e ca o felie de paine unsa generos cu sanatate. Pot spune ca in 90% din zile ma trezeam cu zambetul deja pe fata, coboram scarile, nerabdator sa trec la treaba, pregateam o cafea, doua, trei, pentru colegi (curatam aparatul de cafea dupa, pentru ca stiam ca il vor mai folosi si altii!), iar apoi ma puneam la masa, in fata cabanei si priveam marea de nori. Ma simteam ca o stranie combinatie dintre un pilot si imaginea unui marinar neinfricat, cu barba sura, care isi sorbea meticulos cafeluta, uneori cu prea mult lapte, de pe muntele lui inalt. Cred ca asta e de fapt stilul de viata pe care ti-l induce muntele, stil de viata pe care il caut de ceva ani: minimalist, simplu, plin de iubire, aventura si dorinta de a fi mai bun.
  5.  Tabara asta are o misiune. In tabara asta te formezi ca om, nene. Ca vrei, ca nu vrei, iesi din zona de confort, esti provocat, esti pus in fata unor obstacole care cer o versiune din ce in ce mai buna a ta. Dupa o saptamana petrecuta aici, am invatat mai mult ca in 10 saptamani acasa. Mi-am dus increderea in mine, perseverenta, curajul, responsabilitatea, solidaritatea si integritatea la noi culmi. Am invatat sa ascult, sa iubesc, sa empatizez, sa tac, sa iau si sa dau intr-un fel in care tot timpul mi-am dorit sa o pot face. Am ajuns sa inspir, sa fiu un model pentru generatiile viitoare si sa cladesc societatea de maine. Mi s-a sfasiat inima cand copii in lacrimi mi-au spus ca le-am facut cea mai frumoasa saptamana si ca i-am ajutat sa fie mai buni. Pentru mine, asta e una dintre cele mai mari realizari personale. Cu toti banii din lume, cu toate satisfactiile profesionale posibile sau cu toate proiectele reusite, nu cred ca m-as simti mai realizat ca om, decat ca intr-un astfel de moment.
  6. Nu te opresti din invatat. Asadar, e o tabara de educatie non-formala, care imprima moralitatea si spiritul civic. Ei bine, facand abstractie de asta, am ramas placut surprins cand am constientizat cate am putut invata de la copii. Se spune ca ei sunt cel mai critic si sincer juriu, cele mai inocente si simple fiinte umane, cei care te pot duce de la agonie la extaz si care ai crede, ca prin gandirea lor originara, nu au prea multe de spus. Am incercat sa fiu un psiholog, sa inteleg fiecare miscare, fiecare cuvant, fiecare forma de violenta sau fiecare emotie; m-am pus in bocancii lor pentru cateva secunde, minute, ore, zile, si m-am tot intrebat: de ce? Unele raspunsuri au fost instantanee, altele puerile, iar la unele nici acum nu-mi raspund.
  7. Inveti chestii concrete. Chiar nu simt nevoia sa insist la capitolul asta. Dar sa spunem ca acum sunt un cetatean mai bun al planetei Pamant, stiu sa ajung acasa daca ma pierd pe strada, am mana mai sigura cand vine vorba de escalada, noduri, franghii si corzi, cunosc mai multe despre munte, am invatat notiuni de relationare interumana si bla bla bla… La punctul asta nu e vorba despre ce am invatat eu, ci despre ce poti invata TU daca participi la un program de educatie prin aventura.
  8. “Stefan, ce sunt chestiile alea de la mana ta?”, iar eu ma uit surprins la mana si ii spun ca nu sunt niste chestii, ci sunt niste angajamente si inseamna foarte mult pentru mine. Cred ca in timp mi-au dat o oarecare incredere in mine si mi-au crescut credibilitatea – am inceput sa nu mai arunc promisiuni in stanga si in dreapta, iar cuvantul mi-a ajuns mai puternic. Jur ca imi place la nebunie ideea asta; si nu pentru ca mi-ar trebui un reminder zilnic ca sa fiu mai bun, pentru ca treburile astea vin de la sine, dar iti dau sentimentul ca faci parte dintr-o miscare care schimba lumea in bine.

 

No, gata cu fotosinteza. Ce am invatat astazi, copii?

  1. Ca ar trebui sa iesim din zona de confort.
  2. Ca Stefan merge si la anul in Tabara VIATA.
  3. Ca Stefan isi doreste la nebunie sa vii si tu in Tabara VIATA.
  4. Ca Stefan e ultra recunoscator ca a avut ocazia sa mearga in Tabara VIATA.
  5. Si ca acestea sunt site-ul si faceb00k-ul Taberei VIATA (click pe ele, crede-ma).