E usor sa scrii. Oricine poate scrie. Partea mai grea este sa scrii ceea ce trebuie, cand trebuie si sa trezesti o emotie in cititor. Nu ma consider un blogger (decat teoretic, pentru ca blogger = a person who regularly writes material for a blog), ci mai degraba un soi de artist, a carui placere principala e sa motiveze prin creatiile sale. Dar la urma urmei, nu suntem cu totii un soi de artisti?; sau mai bine zis, niste copii mai mari?

Ca sa scrii bine, trebuie sa fii original, sa ai inspiratie, sa citesti foarte mult si sa asculti, sa asculti mult. Daca ma intrebi pe mine, ascestea sunt calitatile unui scriitor: asculta, priveste, observa si scrie.

Stateam intr-o dimineata si ma gandeam: de ce sa fiu eu centrul blogului meu, cand ii pot aduce pe altii, mult mai buni, in lumina reflectoarelor? Ok, dar cine ar vrea sa isi investeasca timpul pentru a pune o caramida intr-un site micut, pentru un tip necunoscut? Ei bine, vad altcumva treaba: oamenii de calitate nu tin totul pentru ei. Cert este ca nu vor dezvalui totul, nici eu nu as face asta, dar cu siguranta vor destainui o parte din povestea lor; isi vor face opinia publica, pentru ca daca nu actionezi cumva, e degeaba.

O sa fiu sincer, cand am citit raspunsurile la acest articol, m-am energizat. Initial, imi propusesem sa scriu articolul acesta peste 3-4 zile, dar, din nou, m-a cuprins un vibe, genul acela de stare care te motiveaza si te face sa te simti tare ca piatra.

Prima data am dat de Alex pe Youtube, cand mi-a intrat in recomandari o melodie de-a lui (“Daca”), pe care am tot ascultat-o, pe repeat. Nu ma uit la TV, desi, ironic, la TV l-am revazut; mi-a placut al naibii de mult stilul lui de a fi  si m-am gandit ca poate isi gaseste putin timp si pentru un pispirel ca mine 🙂 A terminat teatrul, a studiat in Londra, este un muzician in adevaratul sens al cuvantului si considera ca educatia si cartile sunt un factor important in evolutia noastra.

   1. Salut, inainte de toate, spune-ne, te rog, cine este acest Alex Stefanescu de care tot auzim? Cine este ca persoana, ce ii place sa faca si care ii sunt target-urile?

Alex are 30 de ani, e actor si vrea sa salveze lumea (sau macar o farama mica din ea). E un om care iubeste viata cu toate ca adesea gandeste prea mult si asta nu ajuta uneori procesul. Dar tot ce gandeste el isi gaseste exprimarea in muzica si teatru, iar momentul impartasirii creatiei cu altii il face pe Alex fericit (mai mult decat aplauzele). In rest, ii place sa faca sport, sa calatoreasca, sa intalneasca oameni interesanti, sa manance biscuiti si sa bea un whisky bun.

   2. Ma tot uit la oamenii din jur: la metrou, pe strada, in RATB, la cozi, in magazine si asa mai departe. Cam toti par abatuti, au un zambet sters pe fata si se grabesc spre nicaieri – toti sunt intr-o continua graba si parca-si pierd personalitatea. Apoi te vad pe tine, un revolutionar: esti aici sa imparti bucurie si fericire. Dai din energia ta pentru a trage un semnal de alarma si pentru a le aduce un zambet pe fata oamenilor. De ce faci asta? Ce te motiveaza?

Nu cred ca sunt revolutionar si cu siguranta nu am toate conflictele interne rezolvate. Am doar o putere mare de observatie. Vad lucruri in afara si ma framanta. Vad lucruri in mine incerc sa le rezolv. Gasesc 100 de raspunsuri si sa-mi pun 1000 de intrebari. Uneori le gasesc si cred ca o revelatie merita impartasita. Simt nevoia asta. Dar nu poti sa-i spui pur si simplu cuiva “Bai, viata e asa si trebuie sa faci asa ca e mai bine”. Poate sa inteleaga intr-un fel intelectualizat dar nu poate sa internalizeze sau sa scape de vechile metehne. Prin urmare eu aleg sa spun lucruri prin muzica, pentru ca e o cale mai directa catre sufletul omului si pentru ca am descoperit ca pot sa o fac si lumea raspunde.

Si apropo de oamenii din metrou sau de pe strada… da, e pacat ca sunt atat de sumbri si apasati de viata. Dar uneori vezi pe cineva care zambeste de nicaieri; un cuplu care arata fericit; doi prieteni vechi care rad sau batrani care impart o tacere frumoasa. Ma bucur tare cand surprind astfel de momente.

   3. Totusi, oamenii se tot plang, sunt tristi si din ce in ce mai nemultumiti de propria viata; de ce crezi ca s-a ajuns la acest lucru?

Criza cu care se confrunta lumea nu e una economica, ci una spirituala. Oamenii au tendinta sa uite de propria lor mortalitate. Traiesc ca si cum ar fi vesnici. Aduna lucruri ca si cum le-ar lua cu ei dincolo (indiferent ce inseamna dincolo). Eu incerc sa imi amintesc de faptul ca la plecare trebuie sa predau tot. Nu e ceva morbid. E ceva eliberator. In momentul acela realizezi ce e cu adevarat important. Daca oamenii s-ar trezi, nu ar avea de ce sa fie lacomi de averi, putere sau placeri trecatoare. Desigur asta e ceva utopic. Dar cu cat suntem mai multi, cu atat mai bine.

   4. Sunt sigur ca si tu ai zile grele, ca nu iti merge totul ca pe roate, dar totusi, fara sa te cunosc, pari genul de om fericit, energic, care imparte bucurie si ii face pe ceilalti sa se simta mai bine in pielea lor. Sunt curios de ceva, cum reusesti, la randul tau, sa ramai motivat si sa zambesti? Care ti-e secretul?

Sunt fercit si imi merge bine in general, dar nu tot timpul. Uneori uit sa apreciez ce am si incep sa ma plang de problemele mele de lumea intai. Din fericire asta nu dureaza foarte mult. Am avut si depresiie mele crunte, dar privind in urma mi se par foarte importante. Te intaresc si te formeaza ca om, dar mai ales ca si creator. Trebuie sa treci prin tot spectrul de emotii si trairi umane. Sa vezi care iti sunt limitele si sa treci dincolo de ele (o sa observi ca nu sunt cele pe care le credeai) si sa nu fugi de sentimentele “negative”… ele te ajuta sa te cunosti cel mai bine. Sentimentele sunt doar combustibil si capata valenta pe care tu le-o dai. Asa ca ai grija ce bagi in tine (la propriu si la figurat).

   5. Ti-am ascultat mare parte din piesele pe care le-ai compus si te-am urmarit la TV. Ai niste compozitii foarte energizante, cu versuri sugestive. As fi curios sa-ti aflu secretul, cum compui, cum ajungi la starea aceea de inspiratie care te face sa creezi asemenea lucruri?

Ori imi vine cate un vers sau vreo tema despre care simt ca am ceva de zis, de nicaieri, cand sunt pe strada, la o petrecere sau prin casa. Atunci plec de la el, il dezvolt, scriu textul si apoi adaug instrumentalul potrivit. Ori invers. Improvizez pe chitara ore in sir si la un moment dat ma inspira un pasaj. De acolo adaug versuile pe care acesta le cere. Apoi mai stau o zi, vad ce am compus, realizez ca doar 10% e bun. Sterg. Scriu iar. Modific. Si tot asa. Pana simt ca e ce trebuie.

   6. M-a captivat in special aparitia ta la Romanii au Talent (si sa fii sigur ca ai sustinerea si aprecierea mea), dar as vrea sa ajung la urmatoarea intrebare: de ce ai ales sa faci o asemenea melodie? Am sesizat deja ca multi romani isi blameaza tara, iar asta ma raneste, dar totusi, de ce o asemenea melodie? De unde versurile? Linia melodia? Inspiratia?

Mi s-a parut amuzanta ideea de a merge la o emisiune numita “Romanii au Talent” cu o piesa care se numeste “Nu poti sa faci nimic in Romania”. Imi plac contadictiile.

Cat despre romani si Romania, ce sa zic? E o discutie foarte lunga si complexa. Eu nu sunt nici genul “patriot”. Nu si-a ales nimeni locul in care s-a nascut si nu e meritul sau. Asa ca nu ai de ce sa fii mandru ca esti roman. Dar ai toate motivele sa fii un om decent, cu bun simt si respect pentru locul in care traieste, interesat de bunastarea comunitatii, a naturii inconjurtoare, etc. Si am auzi mult prea mult treaba asta ca aici nu poti face nimic. E greu, da. Sunt lucruri care merg prost si ma scot din sarite. Romanismele exista. Mai ales in cultura. De acolo se taie mereu fonduri, iar initiativele bune care sa sustina artistii tineri sunt desoeri descurajate de un sistem conus de oameni obtuzi. Lucrurile astea nu sunt o scuza pentru propria neputinta si nici motiv de resemnare. Eu am fost sa studiez la Londra, cu gandul de a ramane acolo. Si tot acolo mi-am dat seama ca vreau sa fac meseria asta la mine in tara pentru ca acolo am ceva de spus. Pur si simplu. Nu pentru ca nu as fi putut ramane sau am avut o experienta negativa. Dimpotriva.

Apratitie Romanii au Talent: “Nu poti sa faci nimic in Romania”

   7. Am observat ca ai studii superioare in domeniul actoriei si, de asemenea, am sesizat ca ai o carisma si o prezenta foarte placute. Teatrul te-a influentat mult in acest sens sau pur si simplu este o parte din personalitatea ta?

De fel sunt o persoana introvertita, dar pe scena ma transform. Teatrul m-a ajutat. in sensul in care am fost pus constant in situatii in care trebuia sa actionez, fiind privit… iar asta face minuni. In general actiunea e ceea ce te invata. Poti sa citesti tot self-help-ul din lume, daca nu actionezi cumva e degeaba. Relizarile intelectuale ajuta foarte putin. Cartile si educatia sunt esentiale, dar viata e pe traite 🙂

   8. Eu sunt de opinie ca in 20-30 de ani, inteligenta artificiala si calculatoarele vor face mare parte din tot ce tine de domeniul real, al matematicii si ingineriei. Ar trebui sa investim mai mult in latura noastra artistica, care pana la urma ne defineste ca oameni?

Fiecare ar trebui sa investeasca in lucrul care ii place si spre care are o aplecare. Daca asta e arta, foarte bine. Daca e tehnologia, iarasi e bine. E nevoie si de ingineri si de artisti. De fapt, e nevoie sa ne completam armonios unii pe altii, in general, ca specie.

   9. Cum ai reusit sa te ridici in domeniul in care activezi si ce te vezi facand peste 5-10 ani?

M-am ridicat incet incet, dar ma consider inca la baza. Atat cat am facut, am facut prin munca, rabdare, multe castinguri la care am fost refuzat, greseli, multa frustrare, multe intrebari (sunt bun de ceva? pot sa fac asta?), cateva intalniri providentiale, sansa. Sunt foarte multi factori si majoritatea se afla in afara controlului nostru. Tot ce poti face este sa te ocupi, cat poti de bine, de lucrurile care se afla in controlul tau si apoi sa ai o credinta de neclintit, in faptul ca la un moment dat munca va da roade. Talentul e bun, dar pe primul loc trebuie mereu sa fie munca.

Peste 5 – 10 ani? Sincer, nu stiu. Merg incet, cu ochii in patru si urechile ciulite. Sper sa umpu sali cat mai mari… si turnee, multe turnee, colaborari cu artisti interesanti, etc.  Ma vad facand multe, dar nu-mi place sa divulg…e mica mea superstitie 🙂

   

 

10. Multumesc mult pentru timpul tau, ca si concluzie, care crezi ca e cel mai important lucru, pe lumea asta?

Multumesc si eu pentru aceste intrebari care mi-au pus rotitele in miscare. Cred ca cel mai important lucru e sa ai un buton de “zoom” pe care sa stii sa-l folosesti. Atunci cand faci un lucru sa dai “zoom in” si sa te ocupi numai de lucrul acela cu toata fiinta ta. Apoi sa poti sa dai “zoom out” si sa vezi ca esti numai un graunte de nisip si ca nimic nu e atat de important pe cat pare. Apoi sa razi, sa mergi incet, la plimbare, sa zambesti oamenilor si sa imparti ce ai tu mai bun pe lume, in scrutul timp pe care il ai.

Multumesc, inca o data, pentru promptitudinea si bunavointa de care ai dat dovada. You rock! 🙂