Sunt la 2300m altitudine, e al naibii de frig, in stanga e hău, in dreapta tot hău. Stau in sir indian si astept sa ma prind de coarda si sa escaladez o sectiune ingusta si periculoasa ce are sa ma duca pe Vf.Carja. Picioarele imi tremura de emotie, inima imi bate cu putere si incerc sa respir calm si sa ma concentrez pe ceea ce am de facut. Nu e loc pentru greseli, pentru chestii neasteptate si erori. Totusi, inainte sa pun mana pe coarda, imi scot manusa dreapta pret de o secunda, pentru a-mi aseza mai bine ochelarii, pentru ca vantul, nici de-al naibii nu ma lasa. Acela a fost momentul fatal cand mi-a picat manusa in hău si dusa a fost. Crede-ma, sa ramai cu o parte a corpului la -25°C in vantul ala taios de 30-40km/h, e foarte naspa.

Ce puteam face decat sa strang din dinti si sa scot setul de manusi de rezerva din rucsac? Ah… stai… nu am planificat bine si nu mi-am luat un set de manusi de rezerva. Cu o seara inainte mi se spunea ar fi bine sa aveti si manusi / caciula de rezerva. Eu Gigel, ca doar nu mi se poate-ntampla.

O chestie trebuie lamurita inca de pe-acum: echipamentul perfect pentru mine nu este cel perfect si pentru tine. Avem nevoi diferite, suntem diferiti ca si conformatie fizica; eu pot gasi inutil sa car incalzitoare pentru maini cu mine, tu poti gasi inutil sa cari o baterie suplimentara pentru camera foto cu tine. Totusi, e mega important pentru amandoi sa facem ceva: sa ne pregatim, cu strictete, o lista cu ce trebuie sa avem cu noi, acolo sus.

Tine minte, ce pui in rucsac, aia ai la tine. Daca decizi ca nu iti trebuie o conserva, sa nu te miri ca nu gasesti ananas in conserva la alimentara de pe Vf. Omu’. Totusi, sa nu te miri nici daca vei gafaii prea tare pentru ca ai ales sa pleci cu setul de tigai dupa tine. Gandeste cand faci lista, analizeaza cand le pui in rucsac si multumeste-ti mai tarziu ca ai facut asta.

Dupa mine, o lista se face cu cel putin patru zile inainte – sa stii din timp daca trebuie sa mai cumperi ceva -, iar bagajul merge facut si cu o seara inainte, ca la scoala, respectand lista cu strictete.

Trebuie sa iei in considerare urmatoarele aspecte:

  • Unde merg?
  • Cat stau?
  • Cate persoane suntem?
  • Ce fel de vreme este? (de verificat si prognoza meteo)
  • Cat de solicitant este traseul?
  • Unde stau peste noapte, daca e cazul? Daca stau la cabana, pot lua cu mine si lucuri pe care sa le las la cabana in timpul urcarii.
  • Ce fac in caz de criza?
  • Cunosc traseul?

Nu iti pot da lista exacta cu ce sa ai la tine, dar indiferent de sezon, ar trebui sa ai urmatoarele:

  • un rucsac sanatos, care sa nu te lase pe coclauri de munte
  • cat mai multa apa
  • fructe, batoane, ciocolata, glucoza
  • o palarie / sapca / caciula / buff
  • ochelari de soare
  • o pereche de rezerva de ciorapi
  • bocanci pentru nivelul tau de exeperienta
  • o trusa de prim-ajutor (analgezice, aspirina, paracetamol, unguent pentru muschi, fasa elastica, plasturi/leocoplast, vata, tifon, spirt / apa oxigenata, forfecuta, pastile pentru diaree / indigestie, medicamentele pentru orice eventuala afectiune de care suferi)
  • crema solara
  • o frontala buna (ia si baterii in plus la tine, nu ocupa mult si pot face diferenta)
  • briceag multifunctional
  • bricheta + chibrituri
  • o harta tiparita a masivului montan (daca telefonul sau bateria lui te abandoneaza, o sa fie sfanta)
  • telefonul incarcat full (in timpul urcarii comuta-l in “mod avion“, asa nu va mai cauta semnalul operatorului si nu se va mai descarca atat de repede)

Niciodata nu le poti avea pe toate la tine. Mereu vei uita ceva, dar nu poti invata cum se face un bagaj, decat pe propria piele. Daca ma intrebi care e cel mai important lucru atunci cand gandesti un bagaj, iti voi raspunde:

“Expect the unexpected.” 

Trebuie sa gandesti mereu “ce fac daca …?”, “cum procedez daca ajung acolo?”“cum ajung cel mai repede si in siguranta la baza daca … “ “pe cine contactez”, s.a.m.d. Mereu sa ai un backup la tine si tot timpul sa gandesti de parca orice ti se poate intampla. Muntele e al naibii de dur uneori si te poate ataca cu tot ce are.

Niciodata sa nu pleci singur pe munte, niciodata sa nu faci pe eroul (eroii mor primii), niciodata sa nu te crezi invincibil (nu am crezut ca o bucatica de gheata ma va lasa atat de marcat emotional, o perioada atat de lunga), sa fii atent la fiecare pas, sa te concentrezi pe ce faci acolo si sa casti ochii pe unde calci, nu se stie cum te poti accidenta.

Si da-l dracului de telefon. Nu conteaza ca esti in urcare lejera la o inclinatie mica sau ca te urci cu vant la 180° si temperaturi extreme – telefonul iti poate fi fatal. Daca vrei cu adevarat sa faci o poza, te opresti si o faci! Daca am invatat ceva de la munte si aviatie, e ca nu vreau sa fiu omorat pentru o aiurita de poza.

Nu iti fie frica sa recunosti ca nu stii, nu te simti rusinat sa dai inapoi.

Daca astazi nu reusesti sa ajungi sus, dar reusesti sa ajungi intreg la baza muntelui, ai reusit.

Pe munte nu trebuie sa urci, ci de pe el trebuie sa cobori.

Acestea fiind spuse, iti doresc cer senin, urcare usoara, bucurie in inima si sa ajungi intreg acasa.