Cand a fost ultima data cand ai simtit din tot adancul inimii ca trebuie sa faci ceva, dar ai tot amanat pentru ca, nu stiu, ori nu te-ai simtit in stare atunci, ori voiai sa faci ceva perfect si nu mai faceai ori pur si simplu te ascundeai dupa scuza aia ieftina ca o sa faci acel ceva mai incolo?

Mereu am vrut sa scriu un articol pe tema asta, dar am tot amanat momentul pentru a strange informatii, opinii, a le pune in balanta, ca apoi sa relatez mai multe. Ma asteptam sa fie un apogeu si tocmai de asta tot amanam: ceva complet gresit. Nici apogeu nu va fi, nici nu va exista momentul potrivit pentru ceva ce trebuie facut.

Propun sa intram in miez.

Totul incepe din gradinita: deja suntem apti pentru a interactiona cu societatea: suntem fortati sa intram intr-o sfera a competitivitatii, in care mamele se lauda intre ele cu performantele odraslelor sale, unde e o mare realizare sa stii sa numeri pana la 100, pana la 10 in engleza sau sa reciti poezii cat mai dragute (daca esti rarait sau sasait, primesti puncte bonus). Ok, astea sunt chestii frumoase, de copii; e normal sa adaptezi informatia la cerintele copilului, transformand totul in joaca.

Admit faptul ca trebuie sa stim lucruri esentiale in matematica, limba materna, stiintele naturii sau geografie (etc), dar lipsesc unele aspecte importante. Sa facem trecerea de la gradinita la clasele primare. Stim sa adunam cati lei avem nevoie pentru o paine, unde locuim in caz ca ne pierdem, cum face pisica, ca chicken e pui si kitchen e bucatarie, dar pierdem din factorul uman o data cu cerintele la care suntem supusi.

Ni se cere sa fim mai buni ca ceilalti, sa folosim toate resursele pentru a castiga, sa neglijam sentimentele altora, sa judecam ce e diferit, sa fim inteligenti, sa ne pretam la ceea ce se cere pe piata, sa traim alaturi de tehnologie, sa distrugem, sa ne gandim… nu stiu… DOAR LA NOI!

Suntem modelati astfel incat sa fim in top, ceea ce nu e mereu bine.

De ce zic ca nu e bine? Deoarece ajungem ca in punctul final sa fi exploatat fiecare mijloc uman sau material pentru a ne atinge target-urile, devenind astfel distructivi. Asta tine putin de randament, distrugi mai mult decat produci?

Revenind la modelare; suntem educati in asa fel incat sa nu punem intrebari, urmand un protocol invizibil, dupa o programa pre-stabilita. Suntem incurajati sa mergem la concursuri, ulterior la olimpiade pentru a dovedi ca suntem mai destepti ca altii. Ei, asta nu e o forma de masurare a inteligentei. Este o forma de snobism, dacat daca nu discutam la nivel de pasiune deosebita pentru materie. Nu am o problema cu concursurile, e ok sa iti masori capacitatea de adaptabilitate si punere in practica a ceea ce inveti pe parcursul vietii din experienta, carti sau de la oameni, dar nu este in regula sa iti supui copilul de primara la asemenea acte de tiranie si competivitate.

O problema este ca invatam lucruri tipice, care nu sunt adaptate la evolutia continua. Exista un model, pe care tu il urmezi; stii ca la exercitiul 2 ti se va da asta, tu inveti cum se rezolva modelul, in speranta ca iti va da exact acelasi lucru, putin schimbat. Bau! Iti da ceva total diferit. Nu stii ce sa faci. Panica, panica, panica. Iesi din concurs si te plangi ca a fost greu – tu vei spune ca nu mai vazusei asa ceva in viata ta. Ce ai primit insa in acea lucrare era de fapt un exercitiu simplu, pe care il mai parcursesei, ti se mai spusese la clasa despre el, dar formulat diferit. Aici poti spune ca nu ai fost invatat sa te adaptezi (treaba asta se aplica in orice, indiferent de nivelul la care esti – intelege ideea, apoi aplic-o in diverse cazuri, mai mult sau mai putin fictive).

Solutii:

Asculta-ma cu atentie: nu mai rade cand un copil spune ca materia lui preferata e sportul, muzica sau desenulPoate opinia mea e gresita, dar tot nu ai dreptul civic si moral de a rade de o persoana pentru ca ii place ceva anume.

Un set de atuuri ce ne diferentiaza de inteligenta aritificiala (I.A.) sunt: capacitatile artistice, muzicale, sportive, empatice, literare , de comunicare, de teamwork, precum si valori, principii, gandirea independenta, perseverenta, iubirea. Valori ce ne definesc ca oameni, a.k.a. “factorul uman”.

Daca ai ceva de reprosat despre I.A., aminteste-ti ca ar fi indicat sa gandesti pe termen lung. Daca ma crezi nebun, te rog, doar reciteste frazele si exclude cuvintele care te jeneaza. 

Nu pot omite importanta educatiei sexuale, economice, nutritionale, ecologica, tehnicilor de prim ajutor si igienei in scoli. Doar gandeste-te la efecte.

Valori precum disciplina, respectul, increderea in sine si personalitatea nu au voie sa lipseasca.

Oara daca ne-am schimba mentalitatea? Va urma.

Sursa foto cover