Sunt genul de om care apreciaza ambitia, devotamentul si oamenii care pun suflet in ceea ce fac, incercand sa-i incurajez si sustin pe cei care lucreaza la visul si pasiunea lor. Pe langa faptul ca ii apreciez, incerc sa fac cunoscuta povestea eroilor simpli; povesti ca ale lui Eduard Verigeanu, un talentat mountain biker (XC).

Daca urmaresti competitiile nationale de ciclism montan si mai presus de atat, daca esti un biciclist valcean, m-ar mira sa nu fi auzit de numele Verigeanu. O traditie dusa mai departe, o pasiune si un mod de viata s-au transferat din tata in fiu, iar prin acest articol, am onoarea de a va prezenta cate putin din experientele si cunostintele lui Eduard Verigeanu, un tanar de 16 ani nascut si crescut in Rm.Valcea, care a dus pasiunea la urmatorul nivel. In momentul de fata este un membru de seama al clubului de ciclism A.S. Cozia Racing Team si nu se opreste din a face senzatie la concursurile de MTB sau sosea de pe teritoriul tarii. Cu multa experienta si nu mai putin de 100 de concursuri la activ, Edi parcurge cu lejeritate si profesionalism o varietate larga de trasee si circuite montane. Cunoscandu-l personal, pot spune ca este un prieten de nadejde, o companie placuta si unul dintre tinerii cu potential ai Romaniei. Chiar daca pe traseele de recreatie (pentru ca la concursuri abia apuc sa-l vad la start/finish si la celebrarea de dupa) m-ar putea lasa cu mult in urma, acesta intotdeauna incearca sa ma impinga de la spate, insufland energie prin fiecare incurajare; consider ca acesta este spiritul pe care a-l trebui sa-l aiba fiecare dintre noi cand pedalam!

 

De cand practici ciclismul? De ce acest sport, ce iti insufla, cum a inceput totul si cand ti-ai dat seama ca esti talentat?

Primul contact cu lumea ciclismului a fost in anul 2012, la un concurs de mountainbike de la noi din oras. Acesta a fost concursul care a declanșat toata nebunia. Chiar daca aveam 9 ani si nu aveam voie sa particip, voiam sa cunosc acel sentiment al victoriei. Asta m-a motivat si am inceput sa ma antrenez.

La un moment dat ai dus pasiunea la nivelul urmator, care a fost primul tau concurs si cum ti s-a parut debutul in lumea concursurilor?

Primul meu concurs a fost tot in anul 2012, la Predeal, unde am reusit sa obtin locul 2 la categoria mea de vârsta 9-11 ani.

Cat de mult de antrenezi si care este intensitatea pe care o aloci antrenamentelor?

Cred ca antrenamentele dese reprezinta cheia succesului. In timpul verii mergeam aproape zilnic la antrenamente, ori singur ori cu prietenii, important era sa ne autodepăsim si sa ne motivam unii pe altii.

Mai ti minte la cate concursuri ai fost pana acum? Ti-au lasat aminitiri memorabile, fie prin emotia de la final, dificultate, experienta sau evenimente neprevazute?

Cu siguranță sunt mai mult de 50 de concursuri la participat, fie de mtb sau de șosea. Anul acesta am participat la Moontimebike in Bucuresti si pot spune ca acolo am trait cele mai intense emotii. A fost o atmosfera incredibila, zeci de spectatori s-au adunat pentru a sustine participantii. Este un sentiment unic atunci cand esti in timpul concursului si auzi de undeva, o voce care iti striga numele. E ceva wow!

Te-am privit cum urcai pe podium, din public aratati fantastic, dar cum e sa fii acolo sus, pe una dintre cele trei trepte de premiere?

E fantastic sa vezi sute de oameni in fata ta care te aplauda si iti zambesc, care iti apreciaza efortul, unul deloc usor.

Ti s-a intamplat vreodata sa renunti in timpul unui concurs, din motive tehnice, medicale sau psihice? In timpul concursurilor ai momente cand te fortezi pana la limita umana?

Din fericire nu am fost niciodata pus intr-o astfel de situatie, cât despre forțarea la maxim in timpului concursului nu pot spune decat “safety first” . Prefer sa ajung printre ultimii sanatos decat printre primii accidentat.

Care este cel mai urat eveniment din ciclism la care ai fost martor sau care ti s-a intampat?

Au fost cateva momente memorabile la care am fost martor, accidentari destul de grave suferite chiar de prieteni, Insa pot trece pe lista lucrurilor neplacute si lipsa de fair-play a unor participanti. Ciclismul este o pasiune ce ne leaga, asa ca, de ce sa nu fim toti prieteni si sa fim cinstiti ?

Cum vezi ciclismul, de orice tip, in Romania? Crezi ca evolueaza?

Categoric ciclismul evolueaza, la fiecare concurs la care particip vad fețe noi, oameni plini de viață si cu pofta de mișcare, iar vorbind despre numarul competitiilor, acesta este in continua crestere. De obicei sunt concursuri saptamanale, ba chiar cateodata 2 pe weekend.

Ce ai recomanda novicilor in acest sport?

Continuati sa va antrenati, indiferent de varsta pe care o ai. Sunt categorii de varsta de la 5 ani pana la 60+, asa ca ia-ti o bicicleta si incearca. Ce te opreste ?

Care sunt gandurile ce te tin motivat si iti dau puterea sa mergi mai departe?

Indiferent de concursul la care am participat, pe ce loc am iesit sau ce timp am scos, sentimentul acela de “gata ! am terminat !” este unic de fiecare data. Este un sentiment care trebuie cel putin odata trait.

Un gand, o multumire sau un resentiment pe care-l ai acum?

Ma bucur ca am ales sa fac asta de mic, este un sport de care m-am atasat destul de tare in ultimul timp si fara care nu stiu ce as fi facut.

Cine este Edi cand nu este campionul valcean pe doua roti?

Este un tip foarte sociabil si prietenos de clasa a XI-a care abia asteapta sa reînceapa sezonul de pedalat.