Probabil ca s-a ajuns ca prietenii nostri patrupezi sa fie mai valorosi decat multi dintre noi, care vorba aia, “suntem stapanii planetei”. In articolul urmator imi voi exprima aprecierile fata de cainii de peste tot si voi argumenta de ce ei stiu sa se bucure de viata si sa fie mai oameni ca noi.

Luni dimineata, 08:00 – Eram pe strazile Bucurestiului si ma indreptam spre metrou. Toate strazile erau animate de oameni “importanti” grabiti, spre serviciu cel mai probabil, ce carau dupa ei valize, serviete sau sacose, dupa caz. Nici unul nu acorda atentie micilor detalii, in graba lor spre importantele lucruri pe care le au de facut. Majoritatea mergeau cu fata in pamant, somnorosi, fara sa realizeze fiecare pas facut, totul fiind deja o trista rutina. O perspectiva si mai ingrijoratoare am observat-o in metrou, unde erau trei tabere: cei care dormeau la propriu pe ei, cei care navigau pe internet si categoria cea mai interesanta – cei care citeau carti probabil pentru a-si depasi conditia, vizibil doar pentru a face impresie; tin sa precizez ca mi se pare cel mai aiurea loc unde poti citi o carte, dar daca ma insel si oamenii aia chiar citesc pentru ca asta simt si nu doar pentru ca asa merge un trend, scuzele mele. Insa mi se pare aiurea sa citesc o carte buna, intre statii: bagi cateva pagini in 3-4 minute, apoi iti vezi de restul zilei. Prefer sa citesc doar cand simt, dar nu toti suntem la fel.

Luni seara, 20:00 – Eram pe strazile Bucurestiului si ma indreptam spre Unirea. Toate strazile erau animate de oameni “importanti” grabiti, probabil spre celebrarea unei alte zi neinsemnate. Un cuplu merge tinandu-se de mana, un baiat cam de 1.90m se indreapta cu viteza spre cei doi pe role. Baiatul il vede venind asa ca isi protejeaza iubita si se baga intre aceasta si roller-ul fara frane. Impactul este inevitabil, dar nimic grav nu se intampla. Totusi, baiatul pe role se ridica nervos si il ia la rost pe baiatul ce a prevenit un accident mai grav. Atitudinea lui m-a surprins, eu probabil imi ceream scuze, oricine altcineva probabil isi cerea scuze, dar el a continuat sa nu-si asume greseala. Nimeni nu a intervenit, iar actiunea nu s-a incheiat cu alte incidente decat niste vorbe aruncate urat, o vanataie din impact, niste ego-uri ranite si o lectie transmisa: exista multi oameni rai, nepasatori.

Continuand drumetia spre Unirea, un barbat masiv, musculos, cu tatuaje imprimate pe brate, piercing-uri si o expresie faciala dura imi confirma ca stereotipurile sunt gresite. Era inconjurat de o echipa de catei (si doua pisici) care il iubeau – nimic nu poate fi mai sincer decat dragostea neconditionata a unui caine. Intrand in discutie cu acesta, aflu ca scopul lui este sa gaseasca cate o locuinta pentru fiecare catel hoinar din Romania. Mi s-a parut pur si simplu fanstastic, un om care demonstreaza ca inca exista umanitate. Pe langa o micuta donatie, ii fac cunoscuta povestea si asta probabil ca il ajuta. Site-ul lui il puteti gasi aici, iar pagina de Facebook aici.

Trecand timpul, incep sa imi selectez prietenii si influentele, dar intotdeauna vad un potential prieten intr-un caine. Ei sunt sinceri, loiali, prietenosi si nu au nici o prejudecata asupra ta – pe scurt, te iubesc neconditionat, doar pentru ca esti tu, ceea ce vezi mai rar la oameni. E interesant cum noi suntem atat de evoluati, niste fiinte atat de sociale, dar totusi refuzam sa comunicam cu anumite persoane doar din cauza stereotipurilor si a prejudecatilor.

Sunt stapan de caini si pot spune ca fiecare are temperamentul si personalitatea sa, dar toti se bucura nespus cand ma vad dupa un timp indelungat. De fapt nu, se bucura in fiecare dimineata cand ma vad, iar la randul meu ma bucur sa le vad satisfactia. De multe ori eu sunt cel rau, stau langa ei si ii ignor, pentru ca sunt “prea important” lucrand la altceva, dar dupa ce le vad privirea dezamagita, imi amintesc ca nimic nu e prea important pentru a fi o fiinta empatica si iubitoare.

Câinii sunt mai buni pentru oamenii, pentru că ei ştiu… dar nu spun. – Emily Dickinson

Un criteriu pentru a te imprieteni cu mine e sa iti placa cainii, chiar daca nu intotdeauna, dar asta imi spune ca esti o persoana care nu se considera “prea importanta” pentru fi om. De altfel un caine descrie cel mai bine termenii de loialitate, dragoste fara motiv, empatie, unitate, fericire, bunastare, armonie si omenie.

Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult căţeii. – Charlles de Gaulle

Inca lucrez la partea mea canina si persist pe aceasta latura, pentru ca mi se pare esentiala in lumea asta nebuna si ocupata. Nici unul dintre noi, indiferent de pozitie, titlu, functie, ipostaza sau stare nu ar trebui sa uite ocupatia noastra principala: Trebuie sa fim oameni, iar un caine ne poate invata asta mai bine decat orice speaker motivational. Si foarte interesant ca un caine nu are studii sau carti citite in spate, ei sunt pur si simplu ei, fara sa le pese de consecinte, dar intotdeauna cu acel spirit canin, de care sincer m-am indragostit.

Singurele creaturi capabile să ofere iubire pură sunt câinii şi copii. – Johnny Depp

Deci, intrebarea standard de unde am pornit acest articol: De ce apreciez cainii. Am invatat sa fiu un om mai bun, am invatat sa imi administrez timpul si sa nu ignor adevaratele lucruri importante. Lucrurile importante sunt acelea care te fac pe tine fericit, nu cele care fac societatea fericita, urmand-o. Anumite lucruri nu au motive, precum dragostea unui caine, iar clipa prezenta este cea mai importanta. Crescand un caine, vei creste o parte din tine, iti vei face un nou prieten si te vei responsabiliza. Iti vei dezvolta spiritul empatic si vei suferi alaturi de el, iar el alaturi de tine. Vei cunoaste ce inseamna prietenia si dragostea neconditionata si te vei bucura mai mult de viata.

Recomand filmele:

PS: La trei dintre aceste filme recunosc ca am plans, nu voi spune care-i care, trebuie descoperit.

  • Daca ai un caine, mergi la el si joaca-te cu el, chiar acum.
  • Daca nu ai un caine, adopta unul, iubeste-l si creste-l, iar apoi lasa-l sa devina prietenul tau.